Cum a ajuns un ministru de interne antrenorul nationalei

★ ★ ★ ★ ★
Pe 21 si 22 octombrie 1939, la Bucuresti trebuia sa se desfasoare doua meciuri de fotbal intre selectionatele Romaniei si Ungariei. Din motive lesne de inteles, partida a suscitat un interes deosebit nu numai in randul microbistilor, dar si in randul clasei politice. Cel care a urmarit indeaproape pregatirea echipelor nationale a fost nimeni altul decat Gabriel Marinescu, ministrul de interne, mana dreapta a regelui Carol al II-lea. Gabriel Marinescu - "nasul" fotbalului interbelic Iata pe scurt cateva date din biografia lui Gabriel Marinescu. S-a nascut pe 7 noiembrie 1886, la Tigveni, jud. Arges, in familia unui institutor. A urmat Liceul "Sf. Sava" si apoi a facut studii militare la Iasi si Bucuresti. A participat la razboiul de reintregire si s-a distins prin vitejie in batalia de la Marasti, fiind decorat, prin inalt Decret Regal, cu cea mai inalta distinctie militara de razboi a Romaniei - Ordinul Mihai Viteazul. in ...
... 1921 era avansat la gradul de locotenent-colonel, in 1926 ajunge la cel de colonel, devenind sub sef de stat major la Inspectoratul general al jandarmeriei rurale. Apropiat al lui Carol al II-lea, a fost unul din sustinatorii revenirii acestuia la tron in 1930. De altfel, la intoarcerea in tara, pe 6 iunie, Gabriel Marinescu, alaturi de colonelul Paul Teodorescu, l-a intampinat si l-a luat sub "ocrotirea" sa pe fostul - viitor suveran. Rasplata regalaa fost pe masura, el fiind numit prefect al Politiei Capitalei, functie pe care a detinut-o vreme de mai bine de noua ani (11 iunie 1930 - 25 noiembrie 1939). A fost un personaj central al camarilei regale, avand relatii cu oamenii de afaceri ai vremii dar si cu clasa politica. Nu a ezitat, de multe ori, sa foloseasca mijloacele specifice de care dispunea, pentru a-si atinge scopurile, de cele mai multe ori de natura economica. in 1939 a ajuns ministru de interne si ministru insarcinat cu Ordinea Publica. Avea sa sfarseascala Jilava, executat de legionari, in noaptea de 26/27 noiembrie 1940. Gabriel Marinescu a fost insasi un iubitor al sportului, in special al fotbalului. in anii 30 a fost presedinte al cluburilor Venus si F.C. Rapid (e drept ca la Rapid, doar presedinte de oanoare), calitate la care a trebuit sa renunte, pe 31 ianuarie 1939, in momentul in care a fost ales presedinte al Federatiei Romane de Fotbal Asociatie. Prin urmare, functia de presedinte de club, nu era compatibila cu cea de sef de federatie. Cea de ministru, dupa cum vom vedea, era insa perfect compatibila! Marinescu aproba componenta echipei... Asadar echipa de fotbal a Romaniei trebuia sase infrunte cu puternica selectionata maghiara, iar Gabriel Marinescu s-a implicat "trup si suflet", pentru ca tricolorii sa aiba castig de cauza. Pe 17 octombrie 1939, selectionerul unic al echipei noastre, Virgil Economu, declara in legatura cu alcatuirea si pregatirea echipelor nationale care vor intalni la Bucuresti reprezentativele Ungariei: "lotul de jucatori pe care l-am alcatuit si care a fost supus aprobarii d-lui ministru Gabriel Marinescu, presedintele federatiei de fotbal, merita unele explicatii, deoarece ele vor provoca poate surprinderi in anumite cercuri. tin de la inceput ca sa precizez ca aceasta va sta selectiune este o operatiune generala si trebuie interpretata ca atare. in intocmirea acestei liste, m-am ghidat dupa insemnarile mele personale si dupa rapoartele primite din provincie de la oameni priceputi demni de toata increderea". Prima echipa urma safie alcatuita din cei mai buni jucatori din tara, alesi dupa criteriul valoric; a doua reprezentativa va fi alcatuita din cele mai bune elemente etnice romanesti (criteriul etnic va fi des invocat in aceasta perioada, cu atat mai mult cu cat unii dintre cei mai valorosi jucatori ai echipei Romaniei, erau de nationalitate maghiara); reprezentativa C, din tinerii din provincie, iar selectionata D, din tinerii din Bucuresti. Antrenorul spera sa-i surprindape adversari prin aplicarea "unei metode romanesti de joc pe care o voi pune in practicala prima iesire a reprezentativelor noastre." Nu uita in saceea ce era mai important: multumirile aduse conducatorului. "Pentru increderea pe care mi-a acordat-o d. ministru Gabriel Marinescu inteleg sanu precupetesc nici un efort si sa asigur - in spiritul si conformitate cu programul fixat de d-sa - realizarile cerute pe care footbalul romanesc le cere prin insusi structura si calitatile sale". Ministrul isi petrece mare parte a timpului urmarind antrenamentele "soldatilor" sai. Astfel, pe 18 octombrie 1939, aflam ca"d. ministru Gabriel Marinescu a dovedit incao data marea dragoste si interesul pe care-l poartafootbalului romanesc. Astfel domnia sa a asistat din nou la antrenamentul selectionabililor desfasurat ieri dupa-amiaza pe stadionul ANEF, pentru a se convinge de felul cum se prezinta echipele ce vom alinia impotriva Ungariei. Presedintele FRFA a urmarit cu tot interesul felul cum a decurs antrenamentul, cerand relatii selectionerului unic si dandu-i cateva indrumari. La sfarsit se putea citi pe figura d-lui ministru multumirea de a vedea ca directivele d-sale au inceput sa-si arate roadele". "Regele sportiv" Desigur ca Marinescu nu era singurul spre care se indrepta "prinosul de recunostinta" al echipei nationale. Antrenamentul a fost precedat de un "moment solemn" - selectionerul unic tinand o cuvantare cu prilejul zilei de nastere a regelui. "tara a sarbatorit eri, cu un entuziasm atat de stralucit, pe cel caruia ii datoram toata existenta sportului romanesc, pe iubitul nostru suveran. Am tinut sa fiti laolalta toti jucatorii cari vor imbraca tricoul national peste cateva zile, pentru a inchina imn de dragoste si jertfa celui care este simbolul viu al statului romanesc in totalitatea lui nationala, sociala, culturala si sportiva. Regele - plugar, Regele - orator, Regele culturii a fost si este inainte de toate Regele sportiv. Sportul romanesc in fiecare din generatiile, care a deschis drumurile si le-a continuat, a avut ca animator si indrumator pe marele nostru Suveran, care a tinut cu convingere si pasiune dalta si mistria in mana pentru a da sportului nostru o realitate si un ideal concret (...) in ajunul unor meciuri atat de hotaratoare pentru prestigiul sportului romanesc sane indreptam gandurile catre Cel care i-a dat viata si sa inaltam ruga fierbinte catre Dumnezeu pentru a-i da sanatate, viata lunga si fericire. Traiasca iubitul nostru Rege, Traiasca Maria Sa Marele Voievod Mihai". Abia dupa acest moment si dupa ce fotbalistii au promis cavor matura pe jos cu ungurii, selectionerul a explicat jucatorilor provinciali, principiile "metodei romanesti in W", apoi le-a dat cate un volum din lucrarea lui, "Footbal". Gabriel Marinescu la antrenamente Ziua urmatoare, Gabriel Marinescu este din nou prezent la antrenamente, la care "a tinut sase convinga personal de felul cum decurge pregatirea jucatorilor in vederea partidelor cu Ungaria". in cursul antrenamentului el "a facut observatiuni interesante asupra jocului si a cerut relatii asupra unor jucatori pe care nu-i cunostea". Jucatorii au demonstrat ca sunt in forma buna si ca au prins metoda in W romanesc, multumindu-l pe "ilustrul" supervizor prin "plasarea corectape teren, pentru ca au jucat in general om cu om, fiecare marcandu-si omul direct, au pasat in crucis si s-au miscat cu usurinta". Pentru iubitorii fotbalului care doreau sa asiste la meci s-au stabilit si preturile la bilete: abonamente (ambele jocuri): 331 lei la tribuna centrala, 221 la tribuna semicentrala, 150 lei tribuna laterala, 85 lei peluza centrala, 65 lei peluza populara. Pentru meciul reprezentativelor A, preturile variau intre 248 lei - 45 lei, iar pentru cel al selectionatelor B intre 130 - 30 lei. Gabriel este prezent si la ultimul antrenament al selectionabililor, urmarind "de la inceput pana la sfarsit pregatirea jucatorilor". Jucatorul Iulius Baratky, considerat "strategul echipei nationale", tine sa-l asigure pe ministrul - microbist ca metoda pe care o va folosi echipa Romaniei este infailibila, fiind "singura cu care am putea bate pe unguri caci ea este metoda Squadrei Azzura (Italia, n.n.), pe care echipa nationala a Ungariei n-a putut s-o bata de treisprezece ani". Apelul lui Camil Petrescu Un alt pasionat de fotbal, Camil Petrescu, avea sascrie in ziarul "Ordinea": "Stim cu cata pasiune asteapta sportivii romani, militanti si spectatori, matchurile de sambata si duminica. Dat fiind prestigiul footbalului maghiar, unul din cele mai pretuite in Europa si dat fiind ca niciodata echipa nationala a Romaniei n-a putut sa castige asupra echipei nationale ungare, e de inteles ardoarea cu care e dorita acum o victorie. Dar tot atat de inteles ni se pare acum un fapt: matchurile de sambata si duminica se desfasoara in timpuri cu totul neobicinuite... Relatiile dintre noi si unguri au fost o bucatade vreme destul de incordate. Politica externa geniala dusa de Majestatea Sa Regele, intalnind insa in ultima vreme o reala chibzuinta si o adanca intelegere a realitatilor la conducerea statului ungar, s-a ajuns si la o foarte pretioasa destindere si psichologiceste e o mare bunavointa ca intelegerea intre cele doua popoare sa fie din ce in ce mai adancita si mai deplina... Footbalul romanesc are indatorirea sa ajute din toate puterile bunele intentii manifestate. E deci necesar ca matchurile de sambata si duminica sa decurga nu numai sub semnul celei mai desavarsite sportivitati, ci sase desfasoare intr-o atmosferade adevarata cordialitate... Spectatorii romani sa nu uite nici o clipa care prezentantii oficiali ai statului maghiar asistala match, cava asista deasemeni un enorm numar de spectatori unguri, ca de fata va fi si presa maghiara, care va da si dari de seama despre primirea facuta de publicul roman. Nimic n-ar fi deci mai deplorabil decat vreunul din acele incidente, din nenorocire nu prea rare, care dau un aspect inadmisibil unora dintre matchuri. Sub motiv cajucatorii adversi se dedau la brutalitati, ceea ce e totdeauna chestiune de interpretare, anumiti fanatici lipsiti de judecata, pricepere si bun simt, se coboarala adevarate acte de violentasi insulte. Socot cae de datoria tuturor celor care pretuiesc frumusetea pur sportiva si inteleg in acelasi timp si delicatetea momentului psichologic, in care se joaca aceste matchuri, ca sa-si dea toata osteneala sa tempereze pe cei lipsiti de orice luciditate. De altfel toti spectatorii datoreaza acest lucru stralucitului animator care e d. general Gabriel Marinescu, membru important al guvernului, in deosebi ministru al ordinei publice. in asemenea conditii vom veni cu toti sa aplaudam, in sfarsit, o victorie romaneasca, menite sa rasplateasca frumoasele straduinte care s-au depus in ultima vreme pentru promovarea footbalului romanesc". Un egal cat o victorie! Pe 21 octombrie, selectionata B terminala egalitate (1 - 1), cu reprezentativa similara maghiara. Tonusul este bun pentru marea confruntare... Cu o zi inainte, toata lumea este optimista. Chiar dacamaghiarii "au invins prima echipa a Germaniei la scor" si ca"au un moral excelent pe langa o echipacu adevarat de valoare continentala", se spera intr-o victorie, Romania are jucatori care "vor sti salupte cu toata dragostea pentru culorile tarii". Foarte important: "din echipa numai tripleta este alcatuita din minoritari, restul de opt fiind romani. Selectionerul unic a stiut deci sa impace si cerintele publicului care vrea ca in echipa nationala sa fie cat mai multi de-ai nostri". Formatiile care urmau saintre pe teren erau: Romania: Pavlovici - Sfera, Negrescu, Vintila, Rasinaru, Lupas - Oana, Reuter, Baratky (Bodola), Spielman, Bogdan. Ungaria: Toth - Koranyi, Biro, Pazmandy, Sarosi III, Dudas - Kincses, Sarosi, Kollath, Zsengeller, M. Toth. Meciul dintre selectionatele A, disputat pe stadionul ANEF, in prezenta a 25.000 de spectatori, avea sase incheie la egalitate, Romania revenind, prin golul marcat de Spielman, dupace fusese condusa cu 1 - 0. Atmosfera din tribune a fost "incendiara" dar sportiva si, chiar daca toata lumea spera intr-o victorie, rezultatul a fost considerat multumitor. Selectionerul unic s-a aratat satisfacut, apreciind ca jucatorii si-au facut datoria. Pentru mai multe succese, el apreciaza ca sunt necesare: o politica a echipei nationale, romanizarea integrala a echipei, unitate sufleteasca si o metoda de joc. Nu-l uita insa nici de aceasta data pe Gabriel: "noi nu vrem sa vorbim de contributia noastra care a fost extrem de modesta la confectionarea acestor rezultate si in jurul carora s-a facut atata valva. Adevarul este altul: daca echipele Romaniei au reusit ca pe teren sa se comporte atat de stralucit, faptul se datoreste magnificului moral pe care l-au avut. Si acest moral a existat si a fost in permanenta prezent gratie presedintelui Federatiei Romane de Footbal. D-sa care e conducatorul nostru a luat parte la toate antrenamentele, parasindu-si multiplele sale obligatii, a dat indrumari tehnice si interesandu-se de fiecare jucator in parte". Ce au avut in plus ungurii: jocul direct spre poarta, nu au driblat inutil si ca si ai nostri au aplicat foarte bine sistemul de joc in... W, evident varianta ungureasca! Concluziile: rezultat bun, jucatori talentati si mai presus de toate, gratitudinea fata de "dl. general Gabriel Marinescu, creatorul celor doua zile de sarbatoare ale footbalului nostru national". In mai 1938, Rapid urma sa dispute o semifinala din Cupa Romaniei in compania marii rivale, Venus, echipa politiei, al carei presedinte era prefectul Capitalei, Gabriel Marinescu. in prelungiri, la scorul de 1-1, Giussy Baratky a marcat golul victoriei si al calificarii. Dupa meci, conform traditiei, feroviarii au sarbatorit succesul linga Gara de Nord, la restaurantul Luther, acolo unde cinta de obicei Maria Tanase. La plecare, jucatorii Baratky, Auer, Vintilasi Rafinschi au fost arestati fara nicio explicatie. Pentru a-i scoate din beciurile politiei, presedintele giulestenilor, Costica Ardeleanu, a cerut rejucarea partidei pe motiv de arbitraj partinitor! in vestiarul Rapidului, Giussy Baratky a promis cava marca doua goluri, la fel si Rici Auer. La rejucare, feroviarii au invins Venusul cu 4-2 prin golurile reusite de cei doi, iar prefectul Gabriel Marinescu a facut o cerere catre Rapid prin care dorea sa devina presedinte de onoare al visiniilor. http://www.historia.ro