Controversă în jurul uleiului de palmier

★ ★ ★ ★ ★
Uleiul de palmier este din ce în ce mai folosit în alimentaţie. Rezultatul acestui fapt este că plantaţiile de palmier duc la dispariţia pădurilor, iar această situaţie a generat o întreagă controversă între ecologişti şi producători, scrie săptămânalul L'Express în ediţia de duminică. 'Uleiul de palmier are toate calităţile ca să seducă industria agroalimentară, spune Alain Rival, cercetător la Centrul de cooperare internaţională pentru cercetare agronomică şi dezvoltare (CIRAD). Este cel mai ieftin, rezistă la temperaturi ridicate, are consistenţa unui unt vegetal'. Dacă pe o etichetă scrie 'ulei vegetal', este sigur că este vorba de ulei de palmier din Indonezia sau Malayezia, regiuni în care se concentrează 88% din producţia mondială. Dar nu numai că este sărac în elemente nutriţionale şi bogat în grăsimi nocive, dar acest ulei face ravagii în mediul înconjurător. Producători, ecologişti şi oameni de ştiinţă au trecut deci în revistă avantajele şi dezavantajele folosirii acestui ulei cu ocazia ...
... unei conferinţe internaţionale, care a avut loc la Bali, în perioada 22 - 24 februarie. Cererea de ulei de palmier ar urma să se dubleze în următorii zece ani, mai ales în China, India şi Pakistan, care furnizează jumătate din producţia mondială. Cum se explică un asemenea succes? Palmierul produce de cinci până la zece ori mai mult ulei pe hectar decât soia şi nu este atacat de dăunători, ceea ce permite limitarea folosirii de pesticide. În schimb, el necesită îngrăşăminte, iar reziduurile de la fabricarea uleiului ajung cel mai adesea în cursurile de apă. Dar ceea ce este mai grav este faptul că plantaţiile de palmieri ajung să ia locul pădurilor tropicale, bogate în biodiversitate, şi ameninţă modul de viaţă al comunităţilor locale. În Indonezia, culturile de palmier reprezintă 17% din suprafeţele despădurite în ultimii douăzeci de ani. 'Pe viitor, acest fenomen vizează jumătate din cele 28 de milioane de hectare care vor fi despădurite', afirmă Joko Arif, activit în cadrul Greenpeace. Şi Africa este ameninţată, 'mai ales ţările fragile, precum Liberia', afirmă Alain Rival. ONG-urile îi acuză pe producători că acaparează terenuri în detrimentul populaţiei. Rainforest Action Network (RAN), o organizaţie americană, denunţă chiar condiţiile de muncă sclavagiste de pe plantaţii, în special în Malayezia. Pentru a face ordine în acest sector, WWF şi operatorii de profil au creat în 2008 certificarea GreenPalm, care să garanteze bunele practici sociale şi de mediu. În prezent, 10% din uleiul de palmier produs în lume este certificat. Un progres datorat intensei mobilizări a ecologiştilor, mai ales în Europa, care reprezintă 17% din consumul mondial. Findus sau Nestlé, de exemplu, nu vor mai folosi ulei necertificat din 2015. Brandul Casino a retras uleiul de palmier din 2010 din 70% din cele 571 de produse care îl conţineau şi restul este certificat. În timp ce uleiul de palmier ar urma deci să fie mai puţin folosit în ţările bogate, o altă întrebuinţare a acestuia îi îngrijorează pe ecologişti: cea legată de 'carburanţii verzi'. În prezent, palmierul nu reprezintă decât 1% din biocarburanţii folosiţi în lume. Dar sunt unele semnale alarmante: Lufthansa a semnat recent un acord cu o firmă de rafinare a uleiului de palmier pentru producerea de carburant care poate fi folosit la avioane. Această iniţiativă ar permite companiilor aeriene să reducă taxa pe bioxid de carbon impusă fiecărui avion care decolează din Europa de la 1 ianuarie.

articole asemanatoare

comentarii

Acest articol nu are niciun comentariu

adauga comentariu