Ciudata moarte a marelui liberal Ionel Brătianu. Banala amigdalită care a dus la teorii privind implicarea agenţilor ruşi în uciderea puternicului politician

★ ★ ★ ★
Cel mai mare lider pe care l-a avut vreodată în România Partidul Naţional Liberal, premier cu cinci mandate consecutive, supranumit ”Vizirul” sau ”Sultanul”, Ionel Brătianu a fost unul dintre politicienii care au jucat un rol important în desăvârşirea României moderne. Abilul politician, provenit dintr-o familie cu tradiţie în ale politicii, ar fi trebuit să îmbrăţişeze o carieră de inginer. Fiul lui Ion C. Brătianu a plecat la Paris să studieze la Şcoala Politehnică şi Şcoala de Poduri şi Şosele şi, în 1889, avea diplomă de inginer. La întoarcerea în ţară a fost cooptat de Anghel Saligny la Căile Ferate Române.
A ajuns să facă politică după moartea tatălui său, care ţinuse până atunci în mâini frâiele liberalilor. Ionel Brătianu a intrat în Partidul Liberal în 1895, când avea 31 de ani, şi a devenit liderul aripii reformatoare din partid. Venirea sa în partid n-a fost privită cu ochi buni de cei ...
... care îl considerau "fecior de bani gata, fiul lui tată-său şi moştenitorul legal al acestei mari forţe in Partidul Liberal, brătienismul". Printre contestatarii săi vehemenţi s-a aflat conservatorul Constantin Argetoianu.
Prima funcţie politică a obţinută la alegerile din 1895, când a fost ales deputat de Gorj. A ajuns doi ani mai târziu ministru al Lucrărilor Publice în guvernul lui Dimitrie A. Sturza. Din acest punct, cariera sa politică va fi în permanentă ascensiune până în ultima clipă a vieţii sale. Brătianu n-a fost un orator strălucit. Mărturiile celor care l-au cunoscut îl prezintă ca pe un abil politician şi un conducător autoritar. 
”Ion Brătianu întrevede in mine viitorul; el niciodată nu m-a considerat ca o cantitate neglijabilă; pentru el, cel puţin, eu contam. Dacă spun că am încercat, de atunci, simpatie pentru el, aceasta va fi exagerat, dar era un om care nu putea să treacă neobservat. El se străduia să placă, era tânăr, inteligent, clarvăzător şi, de la inceput, foarte apreciat de Regele Carol. Era, intr-adevăr, in Brătianu ceva dominator care trezea o oarecare teamă" , scria, în memoriile ei din 1903, Regina Maria despre politicianul liberal.
Funcţii înalte
Ionel  Brătianu a fost de cinci ori preşedinte al Consiliului de Miniştri, fiind omul cu cea mai mare putere de decizie în momente conflictuale decisive pentru România. A fost preşedinte al Consiliului de Miniştri în momentul intrării României în Primul Război Mondial şi a condus ţara în momentele dificile ale retragerii în Moldova. A fost de trei ori ministru de Interne, de două ori ministru al Apărării Naţionale şi a condus, în două mandate, şi Ministerul Afacerilor Externe.
În timpul crizei dinastice provocate de renunţarea principelui Carol la tron, Brătianu a fost primul care a propus eliminarea acestuia de la succesiunea la tron. De numele lui Brătianu se leagă adoptarea în România, în 1923, a Constituţiei României, considerată la vremea respectivă una dintre cele mai liberale din Europa. 

Regele neîncoronat al României
Iubit de Regele Ferdinand, care avea mare încredere în el, Brătianu a fost, în timpul domniei acestuia, cel mai mare sfetnic al monarhului. A fost supranumit de duşmanii săi politici ”Vizirul” sau ”Sultanul” şi s-a spus despre el că l-ar fi manevrat pe Ferdinand după bunul plac şi că, în realitate, Brătianu ar fi fost regele neîncoronat al României. Când Ferdinand a murit, în iulie 1927, răpus de boală, a intrat în funcţiune Regenta. Cum membrii Regentei se aflau sub influenţa partidului condus de Ionel Brătianu, premierul a devenit cel mai important om din România.  
Amigdalita fatală 
Când se afla în cel mai de vârf moment al carierei sale politice, puternicul politician a fost ucis de o boală banală. S-a îmbolnăvit de amigdalită. Boala s-a dovedit a fi una galopantă şi, în numai câteva zile de la diagnosticare, premierul României a început să se simtă rău şi să aibă crize de asfixiere. I s-a făcut o traheotomie, dar medicii au constatat extinderea infecţiei în organism.
În faţa diagnosticului de septicemie, moartea lui Brătianu, care până atunci nu fusese luată în calcul, a devenit un scenariu cert. Infecţia din sânge a dus la blocarea rinichilor. 
"După dejun, a relatat diplomatul Raoul Bossy in jurnalul său, mă întorc şi găsesc pe doctorii Danielopol, Burileanu şi Lupu, care par a nu mai avea nici o speranţă. Casa este plină de lume: familia, intimii, Guvernul, Regina Maria şi regenţii vin să vadă pe Elisa Brătianu şi să-i ceară veşti. Biata femeie este prăpădită”, scrie I Ghe. Duca, în memoriile sale, despre sfârşitul lui Brătianu.
Brătianu a murit în dimineaţa zilei de 24 noiembrie 1927, la 63 de ani, şi în plină ascensiune politică. Cauza morţii menţionată de medici pe certifcatul de deces a fost: angina streptococică. A fost înmormântat aşa cum ceruse: "Nu vreau nici armată, nici discursuri”. Trupul neînsufleţit al premierului răpus de amigdalită a fost depus la Ateneu şi, mai apoi, înmormântat în satul său natal, Florica. 
Gripa de la Titulescu sau streptococi de la agenţii Moscovei
După moartea lui Ionel Brătianu au apărut mai multe scenarii legate de cauzele decesului. S-a spus că ar fi contactat boala în urma unei întrevederi avute cu diplomatul Nicolae Titulescu, cu câteva zile înainte să cadă la pat. Titulescu s-ar fi vindecat, însă lui Brătianu afecţiunea i-a fost fatală. Un alt scenariu este legat de ineficienţa tratamentului aplicat de medici. S-a spus că moartea lui Brătianu ar fi fost, în zilele de astăzi, un caz de malpraxis.
Moartea fulgerătoare a politicianului liberal, survenită la doar câteva luni de la dispariţia, aproape la fel de fulgerătoare, a Regelui Ferdinand a iscat şi altfel de scenarii. S-a vorbit despre o posibilă contaminare cu streptococi înalt patogeni de către agenţii Moscovei, care l-ar fi vrut eliminat de pe scena politică europeană pe premierul liberal al României.