Cine au fost druizii?

★ ★ ★ ★

druidDruizi – Nume galic prin care era indicată o castă sacerdotală a celţilor din Galia şi Britania. Numele lor ar fi provenit de la drus, „stejar”, cu referire la pădurile de stejari în care se desfăşurau de obicei ritualurile religioase şi cultele pe care le administrau.

Poeţi şi cântăreţi, magi şi preoţi, gânditori şi filosofi în acelaşi timp, druizii au avut un impact profund asupra fanteziei scriitorilor latini care, neînţelegându-le în întregime practicile, au contribuit într-o măsură considerabilă la crearea în jurul lor a unei aure de mister, sporită ulterior de tradiţie şi menită a nutri cele mai neverosimile credinţe, răspândite inclusiv în numeroase texte pseudo-istorice din zilele noastre.

Amintiţi de Strabon, Cicero, Cezar, Tacitus, Suetoniu şi alţi scriitori antici, ei elaboraseră o doctrină filosofică complexă, întemeiată pe credinţa în nemurirea materiei şi a spiritului, în indestructibilitatea universului în pofida nenumăratelor sale modificări formale, pentru că, după moarte, sufletul trece ...

... să dea viaţă şi mişcare diferitelor alte făpturi. În lumina acestor convingeri, ei elaboraseră un fel de medicină în care era frecvent recursul la magie şi aprofundaseră cunoaşterea lumii naturale, mai cu seamă a plantelor, dintre care multe (ca stejarul şi vâscul) erau considerate sacre.

Cultele lor, în care se contopeau rituri magice, dansuri, cântece, sacrificii (unele dintre ele omeneşti) au exercitat o influenţă însemnată asupra surselor antice şi au fost adesea reinterpretate, cedând uneori gustului pentru macabru şi celor mai incredibile fantezii, în numeroase texte din literatura modernă.